Mai are sens să urli “Acțiune!”?

Niciodată nu mi-a plăcut chestia asta cu “Motor … Acțiune!”

Pe lângă faptul că nu am avut onoarea să filmez cu vreun motor (mă refer la peliculă, duhhh) mi s-a părut tot timpul exagerat să strig “Acțiune!”. Găsesc că e un foarte amplu mood killer. Ai niște oameni concentrați, gata să înceapă treaba, când la un moment dat se taie tot avântul artistic cu o somație inutilă. Prefer să anunț echipa cu un elegant “Atenție!” atunci când deja dau drumul la recording, iar când totul este propice îi indemn cu un sincer “Hai!” sau “Dă-i!”… în funcție de ce filmăm 😉

Când mai povestesc treaba asta aud replici de genul: Nu e bine! Se creează confuzie! Uite că n-am întâmpinat chestia asta niciodată până acum, și slavă Domnului că au fost situații care mai de care. Inclusiv când am lucrat cu oameni de rând, fără vreo pregătire actoricească, toată lumea a înțeles perfect ce-am vrut să zic.

Nu simt vreo plăcere deosebită să mă aud strigând “Acțiune!”. Ca să nu mai zic că însăși cuvântul acțiune îmi creează anumite așteptări. Dacă am de filmat o scenă când o tipă doarme, să zicem. Care dracu e acțiunea? Sau dacă avem o scenă dramatică când el o anunță pe ea că a înșelat-o cu mă-sa. Ei sunt în bucătărie pe scaune și vorbesc peste masă. Dacă aș zice acțiune, cumva m-aș aștepta să sară unul la altul, să se ia de gât, să se flageleze reciproc. Nu să stea nemiscați și să picure ochii. Unul de rușine și altul de regret.

Până la urmă, câte case, atâtea obiceiuri. Unii nu zic “Acțiune!” din alte considerente. Cum ar fi marele maestru Clint Eastwood. De ce? Puteți afla în clipul de mai jos:

Vă pupă tata

 

Credit foto: Mega Are Mere

 

 

Cel mai probabil o să-ți placă și:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *