Cameră de vlog pentru domnițe

În ultima perioadă tot mai multe reprezentante ale sexului frumos mă asaltează cu probleme legate de imagistica viitoarelor lor vloguri. Ce să-mi iau Doamne să pot filma fashion fashion dar în același timp să nu arăt ca o cameramană (sorry DEX) angajată full-time? Și mi se pare corect ca o domnișoară, domniță, duduie, doamnă, conitză sau lady să își poată filma cu Über ușurință elucubrațiile vieții personale și nu numai.

În continuare

De ce trebuia să câștige Larisa Udilă Miss Universe Romania 2017

Miercuri seară, mai precis pe 1 noiembrie, am fost împreună cu NAVI la Miss Universe Romania 2017 unde tânăra cantautoare a ținut un mini recital la începutul evenimentului. Eu habar n-aveam despre ce este vorba în materie de concurente. Eram acolo în calitate de producător al lui NAVI. Toate bune și frumoase, se cântă frumos, elegant, ca după ceva minute să înceapă treaba. Chiar am remarcat că în sală erau atât Silvia cât și Marisa, câștigătoarele primelor două sezoane Bravo ai stil. Inițial ne gândeam să stăm doar vreun sfert de oră și apoi să ne scurgem către cășile noastre dar am decis să mai stăm să vedem măcar concurentele.

În continuare

Dodge & Burn cu Khaleesi

Asta cu dodge and burn-ul este atât de overlooked că-mi vine să îmi fac un decaf și să ies la pensie.

Mai toată lumea aplică tot felul de “măști” în Photoshop pentru a contracara puncte negre, coșuri adolescentine și nu numai, curgeri de fețe și alte probleme fiziologice care pot apărea pe figura modelului în cauză. N-ar fi rău dacă nu ar ajunge mai apoi să arate ca ceva cauciucat care de cele mai multe ori mai și lucește cu o nonșalanță demnă de o zmeurică de aur.

În continuare

Podcast, ep. 2

De data aceasta stăm de vorbă cu Adrian Georgescu, om al slovelor, pasionat de filozofie, muzică, filme și orice conține o idee măreață.

Am fonat despre nordici, poezia contemporană, dialogul din filmele moderne, autodisciplină și alte nebunii.

În continuare

Chroma Subsampling: A dreaq să fie!

În lumea cinematografiei există, de multă vreme deja, un inamic ascuns al calității. Această moarte a pasiunii se cheamă chroma subsampling. El vine cu un gând bun săracul: dorește să ne obțină un brut de dimensiuni reduse. Dar în toată verva aceasta ne strică nouă fengșuiul. Experții vieții stăteau la un moment dat pe gânduri și și-au dat seama că dacă umblă ușurel doar la informația de culoare și o fac mai penală, ochiul uman nu prea se prinde. Și-uite așa se vede la fel și salvam și ceva spațiu. Perfect de acord în ceea ce privește transmisia TV sau înregistrări inutile din vacanță etc. Dar când vorbim de filmare profi, acest chroma subsampling își cam bate joc de noi.

În continuare

Histograma vieții

Doamne cât de neînțeleasă se simte histograma în ziua de azi. Se uită lumea la dânsa și începe să tragă de imagine ca să o facă să fie mai lină, mai frumușică. Dar oare ea își dorește acest lucru?

Histograma este doar o reprezentare tehnică a ceea ce vedem în imagine. Fie că vorbim de foto sau video. Dacă ne uităm la ea vedem că avem valorile de luminozitate și/sau culoare reprezentate de la stânga la dreapta, de la negru absolut la alb perfect. Deci de aici putem trage o primă concluzie: o histogramă care conține toate valorile de luminozitate indică o imagine full range. Plus, o histogramă cu un look “balansat” indică o imagine corectă. Nici prea închisă, nici prea deschisă, cu un contrast propice. Hmm, ce bine ar fi să fie așa de simplu!

În continuare

Iete și primul podcast!

Navi fiind mai tot timpul pe la studio pentru a întreprinde diferite activități artistice m-am gandit să o exploatez într-un mod barbar și să îmi fie primă victimă la podcast.

Am vorbit despre toate bălăriile tâmpite dar și despre lucruri serioase: nu suntem chiar atât de lipsiți de esență 🙂

Vă invit să ne ascultați, să ne criticați și gata!

În continuare

Enigma lui Prometheus

Spoilers la greu, că na … 

Deși Prometheus este un film care mai are un pic și împlinește venerabila vârstă de 5 anișori, încă face ravagii printre cinefilii de toate spețele. Mai tot timpul aud fraze de genul “Să dea dracu’ în el că eu n-am înțeles nimic. Adică e mișto așa dar nu se leagă nimic cu nimic oarecum… morții lui…”.

Ca să fie treaba treabă, hai să trecem în revistă ce se întâmplă în acest masterpiece by Riddley Scott. Totul începe cu deja memorabila scenă când un gagiu albinos pe steroizi bea din ceva prostie lichidă neagră. Nici nu apucă bine să soarbă din negrul lapte că începe să se descompună, într-un final căzând cu totul ca un bleg în cascada isterică pe marginea căreia și-a găsit să iși facă felul. În tot acest timp  pare-se că gașca lui își ia tălpășița la bordul unei nave care seamănă izbitor cu o … piatră. Treaba interesantă e că ADN-ul lui nenea care tocmai a practicat suicidul, odată intrat în contact cu apa, declanșează o noua formă de viață. Deci nenea nu era atât de prost orientat cum ni s-a părut la început.

În continuare